Moş Crăciun
De Octavian Goga
Moş Crăciun cu barba albă, Moş Crăciun cu traista plină,
Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele
Azi la noi în sat te-aşteaptă toată casa cu lumină.
Cu colinde şi cu cântec şi cu crai citeţ de stele.
Tu te furişezi în taină pe la fiecare poartă,
Cu păşirea ta tiptilă, nu laşi urme de zăpadă,
Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiţilor de soartă,
Când laşi binecuvântarea peste capul lor să cadă.
Tu cobori şi-n seara asta, tu cobori ca-ntotdeauna
Pe pământul greu de rele, sol bătrân cu gânduri bune
Şi-nveştmânţi c-un văl de pace răzvrătirea-nfirorată
- Cum te-aşteaptă în sat la mine! Du-te, du-te, Moş Crăciune!
De nu ţi-o fi peste mână, treci şi pe la casa noastră,
Biata mamă-ngândurată azi e singură la masă.
Tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră,
Când vezi neatins şi vinul, şi colacul de pe masă.
Apoi pleacă, Moş Crăciune... pe oriunde-şi duce darul
Bătrâneasca şi cinstita şi curata noastră lege,
Numa-n lumea mea străină nu-ncerca să treci hotarul,
Căci şi inima şi casa sunt închise aici, moşnege!
Florile dalbe
de Elena Farago
Şi mai ales în iarna asta, lăsaţi copiii să colinde!
Să nu se-nchidă nicio poartă în preajma lor şi nici-un semn.
Să nu-i oprească din curatul şi sfintei datine îndemn.
O, mai ales, în noaptea asta, lăsaţi copiii să colinde!
Când argintiile lor glasuri vor îngâna “Florile dalbe”,
Gândiţi-vă că nu e dată închipurii omeneşti
O mai aleasă întrupare de sol a vrerilor cereşti,
Ca argintiile lor glasuri, când vor cânta “Florile dalbe”.
La mulţi ani
de Tudor Arghezi
Cititor de vreme bună,
Să-ţi urez pe nai şi strună
Lăutar şi de condei
Ce-i mai bine din ce vrei.
Să-ţi trăiască toţi ai tăi
De prin munţi şi de prin văi,
De prin târguri, de prin sate,
Risipite prin bucate
Semănate, secerate,
Ţării tale-mbelşugate.
Şi copii
Cu ochi căprii,
Şi frumoşi ca soarele,
Păzindu-ţi ogoarele.
Băieţii ca mugurii,
Fetele ca strugurii,
Piersicile să le cadă
În cămaşă, din livadă.
O urare pentru voi,
Cititori de slove noi,
Anul care iată, vine,
Să v-aducă numai bine!
