O întâmplare cu vecinii

Săptămâna trecută, venind de la şcoală, mă opresc din drum, la magazin pentru a cumpăra mamei un detergent pentru vase. Nici bine nu intru în magazin, că printre rafturi zăresc o umbră, însoţită de un glas ascuţit:

-          Ştiţi doar să luaţi banii! O să auziţi de mine, domnule!

Claaaaar! Îmi spun în gând...Asta e vecina de la etajul trei... Voi lua detergentul mai târziu. Nu vreau să dau ochii cu zgripţuroaica asta. Mă întorc, mă îndrept spre uşă, dar când să ies, parcă Michiduţă, cu vocea lui grăieşte:

-          Ehei, ne întâlnirăm aici, domnişorico! Ce întâmplare fericită! Aveam de gând să trec azi să stau de vorbă cu părinţii tăi. Spune-mi, de la ce oră îi găsesc?

-          Săru’ mâna, tanti Conflicta! Da...ce întâmplare că sunt, ce minune că existaţi şi ne-am întâlnit. Despre ce vreţi sp discutaţi cu părinţii? Vor veni târziu de la muncă, foarte, foarte târziu, dar le voi transmite dorinţa dumneavoastră. O zi bună!

-          Nu, nuuuuu, stai, că nu scapi aşa de uşor! Să dea Sărsăilă să îţi mai aud vreodată sunetele infernale de la monstrul ăla de pian, mai ales când fac baie căţeluşei, că om te fac! Din cauza ta, Palomita mea se comportă ca o necizelată. A început să latre şi chiar să muşte când îi aplic şamponul.

-          Tanti Conflicta, dar e absurd ce spuneţi! Repetiţiile mele la pian trebuie făcute în fiecare zi de la aceeaşi oră, pentru că programul nu îmi permite alte opţiuni. Pot doar să vă promit că mă voi concentra să cânt la pian cât mai frumos, să scot cele mai frumoase şi armonizante sunete, fără întreruperi. Mă voi strădui pentru Palomita dumneavoastră, ca ea să se comporte ca un individ normal.

-          Auzi, tu mă iei peste picior, don’şoară?

-          Eeeeu? Nuu, deloc. Pentru dumneavoastră voi renunţa la repetiţii. Mulţumită? Trebuie să plec acum.

-          Dar stai, trebuie să....

Ajung acasă. Ceasul arată ora 17:00. Timpul pentru repetiţii. Mă aşez, apăs prima clapă, când se aude soneria...