Proiect de lectie ,,O, rămâi...”, de Mihai Eminescu – Descifrarea textului

UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT:  

PROFESOR:  

DATA:  

CLASA:  

ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare

OBIECTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Limba şi literatura română

TEMA LECŢIEI: ,,O, rămâi...”, de Mihai Eminescu – Descifrarea textului

TIPUL LECŢIEI: Dobândire de noi cunoştinţe (conform tipologiei sugerate de Vistian Goia)

COMPETENŢE SPECIFICE:

3.1. diferenţierea elementelor de ansamblu de cele de detaliu în cadrul textului citit;

3.2. identificarea modurilor de expunere într-un text epic şi a procedeelor de expresivitate artistică într-un text liric;

3.3. sesizarea valorii expresive a unităţilor lexicale în textele citite;

4.2. utilizarea unui lexic diversificat, recurgând la categoriile semantice studiate şi la mijloacele de îmbogăţire a vocabularului, pentru exprimarea nuanţată.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

1. Să structureze poezia în secvenţe lirice;

2. Să argumenteze funcţia expresivă a semnelor de  punctuaţie;

3. Să identifice elemente ale limbajului artistic;

4. Să recunoască sentimentele transmise de poet în textul liric;

5. Să comenteze o secvenţă lirică, prin raportare la particularităţile acesteia.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

Metode: conversaţia catihetică, explicaţia, brainstormingul, conversaţia euristică, metoda cadranelor, învăţare prin descoperire, exerciţiul, lucrul cu manualul, instruirea prin mijloace auditive, lectura, metoda ciorchinelui, acvariul sentimentelor.

Mijloace: tabla, caiete, fişă de lucru, manual, fişa informativă, laptop.

Forme de organizare: frontal, individual, în perechi, grupat.

EVALUARE: formativă; aprecieri verbale, observaţie sistematică, chestionare orală, interevaluare.

BIBLIOGRAFIE: Banaduc, Ioana, Ghid de practică pedagogică la limba şi literatura română, Timişoara, Editura Mirton, 2006.

                               Eminescu, Mihai, Poezii. Proză literară, Vol. 1, Ediţie de Petru Creţia, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978.

                                 

                               Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române: pentru gimnaziu şi liceu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002.

                               Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008.

                              

Momentele lecţiei	Dozare	Obiective op.	Conţinutul ştiinţific al lecţiei	Strategia didactică			Evaluare
				Metode	Materiale	Forma de organizare
Momentul organizatoric	1 min.		Pregătirea materialelor de lucru şi asigurarea climatului afectiv necesar desfaşurării orei. Se face prezenţa.	Conversaţia	Catalogul	Frontal
Captarea atenţiei şi reactualizarea noţiunilor ancoră	10 min.		Verificarea calitativă (prin sondaj) a temei pe care elevii au avut-o de pregătit acasă. Se corectează eventualele greşeli, se oferă explicaţii suplimentare. Se adresează întrebări în vederea pregătirii elevilor pentru activităţile viitoare: ,,Pornind de la informaţiile găsite de voi, dar şi de la poeziile citite orele trecute, ce exemple de poezii eminesciene puteţi da?” ,,Care este etapa vieţii pe care Eminescu o surprinde cu nostalgie în multe dintre poeziile sale? Puteţi da exemplu de o astfel de poezie?” Pentru a capta atenţia elevilor, cadrul didactic notează pe tablă cuvântul copilărie şi le cere elevilor să spună, fără a se gândi prea mult, cuvinte pe care le asociează cu acesta. Cadrul didactic notează pe tablă ideile elevilor prin intermediul unui organizator grafic. Elevii notează în caiete şi cuvintele spuse de colegii lor. Profesorul remarcă faptul că această etapă a vieţii, copilăria, reprezintă un tărâm al inocenţei, al bucuriei şi pentru Eminescu. Se realizează astfel trecerea spre tema lecţiei noi.	Conversaţia           Explicaţia Conversaţia catihetică        Brainstorming Conversaţia euristică	Fişa informativă Cărţi scrise de Mihai Eminescu Tablă Caiete	Frontal Frontal Frontal Frontal	Se apreciează verbal corectitudinea răspunsurilor şi a exprimării Chestionarea orală Aprecieri verbale
Anunţarea subiectului lecţiei şi a obiectivelor	2 min.		Profesorul îi anunţă pe elevi că vor studia o poezie eminesciană intitulată ,,O, rămâi…”. Li se cere elevilor să deschidă manualele la pagina 90. Se enumeră obiectivele lecţiei. Se trece titlul lecţiei pe tablă: ,,O rămâi…”, de Mihai Eminescu. Elevii notează titlul în caiete.	Explicaţia	Tablă Caiete Manual	Frontal
Prezentarea noului conţinut, dirijarea învăţării şi obţinerea performanţelor	28 min.	O1 O2 O3 O4 O5	Elevii vor asculta o înregistrare audio a poeziei ,,O, rămâi…”. Ei sunt invitaţi ca pe tot parcursul lecturii să se lase pătrunşi de vraja poeziei şi de universul ei de simţire. Profesorul investighează impresiile elevilor la o primă audiţie prin întrebări precum: ,,Cum vi s-a părut poezia? La ce vă trimit cu gândul aceste versuri?” Elevii sunt provocaţi să descifreze pe parcursul orei tainele textului poetic. În acest sens, li se distribuie o fişă de lucru pe care sunt notate nişte sarcini, conform metodei cadranelor. Pentru rezolvarea acestora, clasa este împărţită în patru grupe (corespunzătoare celor patru rânduri de elevi), fiecare grupă rezolvând exerciţii corespunzătoare unui cadran. Profesorul le sugerează elevilor să recitească poezia în vederea soluţionării sarcinilor. Se discută şi se compară variantele elevilor, profesorul oferind eventuale explicaţii. Răspunsurile sunt ordonate şi corectate de profesor, apoi ele sunt notate şi de către membrii celorlalte echipe. Întreaga activitate este dirijată de profesor.	Instruirea prin mijloace auditive/Lectura Lucrul cu manualul Conversaţia euristică Metoda cadranelor Lucrul cu manualul Exerciţiul Acvariul sentimentelor Metoda ciorchinelui Conversaţia euristică Învăţare prin descoperire	Manual Laptop Fişa de lucru Manual Fişa de lucru Manual	Individual Frontal Grupat Frontal	Aprecieri verbale Observaţie sistematică Aprecieri verbale
Asigurarea conexiunii inverse (feedback)	7 min.		Profesorul le cere elevilor să rezolve următorul exerciţiu, care le va permite să descifreze semnificaţiile poeziei, dincolo de cuvinte: Care crezi că este tema poeziei? Colorează varianta pe care o consideri cea mai potrivită şi justifică în maximum 5 rânduri alegerea făcută. Legătura strânsă dintre om ṣi natură; Iubirea; Trecerea inevitabilă a timpului. Se discută opiniile elevilor, aceştia din urmă primind feedback atât din partea colegilor, cât şi din partea profesorului.	Exerciţiul Conversaţia	Fişă de lucru Fişa de lucru	În perechi   Frontal	Observaţia sistematică Interevaluare Aprecieri verbale
Asigurarea retenţiei şi a capacităţii de transfer	1 min.		Profesorul le atrage atenţia elevilor asupra faptului că tema de casă este notată pe fişa primită:  Pornind de la informaţiile asimilate în cadrul lecţiei de azi, explicaţi în aproximativ 5 rânduri semnificaţia titlului poeziei ,,O rămâi…”, de Mihai Eminescu.	Explicaţia	Fişa de lucru	Frontal
Aprecieri	1 min.		Se formulează aprecieri privind modul în care elevii au îndeplinit sarcinile propuse.				Aprecieri verbale

                                                                          

Proiect de lectie (textul argumentativ)

A învăţa pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire, să-l ajutăm să înţeleagă cu gândirea lui lumea." (I. Cerghit)

Unitatea de învăţământ:

Profesor:  

Clasa: a VIII-a

Data: 

Aria curriculară: Limbă şi comunicare

Obiectul: Limba şi literatura română

Subiectul/ tema: Textul argumentativ

Tipul de lecţie: Dobândire de noi cunoṣtinţe (conform tipologiei sugerate de Vistian Goia)

Durata: 50 de minute

Competenţe generale:

1.      Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare - dezvoltarea capacităţii de exprimare orală;

2.      Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de comunicare monologată şi dialogat;

3.      Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri diverse;

4.      Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.

Competenţe specifice:

       2.1. construirea unui discurs oral pe o temă dată;

       3.1. dovedirea înţelegerii unui text literar sau nonliterar, pornind de la cerinţe date;

       3.2. sesizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de îmbogăţire a   

              vocabularului şi a categoriilor semantice utilizate;

       4.1. redactarea diverselor texte, adaptându-le la situaţia de comunicare concretă;

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:

O1: sǎ definească argumentarea;

                        O2: sǎ recunoască structura textului de tip argumentativ;

                        O3: sǎ enumere tipul conectorilor specifici argumentării;

                        O4: sǎ argumenteze pro/contra, respectând structura argumentării, pertinenţa argumentelor, normele de ortografie şi punctuaţie;

                        O5: Să argumenteze faptul că romanul „Baltagul” are o intrigă polițistă;

O6: Să exprime punctul de vedere pornind de la un text dat (liric sau epic).

Strategia didactică:

            Metode de predare: Exerciţiul, explicaţia, conversaţia

Mijloace şi materiale didactice: tabla, creta, fişa de lucru

Forme de organizare: frontal, individual, grupe

Tipuri de învăţare: Învăţare receptiv-reproductivă, învăţare inteligibilă, învăţare operatorie

Evaluare: orală, aprecieri verbale, observaţia sistematică, corectitudinea răspunsurilor şi a exprimării

Bibliografie:

Banaduc, Ioana, Ghid de practică pedagogică. Specializarea Limbă şi literatură română, Timişoara, Eurobit, 2010.

Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002.

Pamfil, Alina, Studii de didactica literaturii române, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006.

Momentele lecţiei	Dozare	Obiec-tive op.	Conţinutul ştiinţific al lecţiei	Strategia didactică			Evaluare
				Metode	Materiale	Forma de organizare
Momentul organizatoric	1 min.		Pregătirea materialelor de lucru și asigurarea climatului afectiv necesar desfașurării orei. Se face prezenţa.	Conversaţia	Catalogul	Frontal
Captarea atenţiei și reactualizarea noţiunilor ancoră	10 min.		Verificarea calitativă (prin sondaj) a temei pe care elevii au avut-o de pregătit acasă. Se corectează eventualele greșeli, se oferă explicaţii suplimentare. Se adresează întrebări în vederea pregătirii elevilor pentru activităţiile viitoare: ,,Care este diferența între genul epic și genul liric? Daţi exemplu de specii literare ale genului liric și ale genului epic. Cum sunt transmise sentimentele în cadrul unei specii literare ale genului liric?” Pentru a capta atenţia elevilor, cadrul didactic oferă o fișă de lucru, pe care se află un text literar, aparținând genului liric, poezia Primăvara, de Ion Pillat și un fragment din opera literară Baltagul, de Mihail Sadoveanu. Se discută oral diferențele dintre cele două texte literare. Se realizează astfel trecerea spre subiectul lecţiei noi.	Conversaţia           Explicaţia Conversaţia catihetică        Conversaţia euristică	Caiete Fișă de lucru Caiete	Frontal Frontal Frontal	Se apreciează verbal corectitudinea răspunsurilor ṣi a exprimării Chestionarea orală Aprecieri verbale
Anunţarea subiectului lecţiei și a obiectivelor	2 min.		Profesorul îi anunţă pe elevi că vor învăța să analizeze un text literar și un fragment dintr-un text literar. Se trece titlul lecţiei pe tablă: Textul argumentativ. Elevii notează titlul în caiete.	Explicaţia	Tablă Caiete	Frontal
Prezentarea noului conţinut, dirijarea învăţării ṣi obţinerea performanţelor	25 min.	O1 O1 O2 O3 O5 O6	Pornind de la discuțiile cu privire la textele aflate pe fișe, elevii construiesc structura analizei unui text literar, aceasta notându-se în caiete. Ei vor primi o fișă care conține noțiunile teoretice: 1.      Introducerea (ideea susţinută) răspunde la întrebarea „ce vrea să demonstreze autorul său?”. Ea poate fi explicită, când este enunţată foarte clar– cel mai adesea la începutul sau la finalul textului, în această ultimă situaţie apărând sub forma unei concluzii a ideilor exprimate pe parcursul întregului discurs, sau implicită, când se deduce din scopul general urmărit în ansamblul argumentaţiei. 2.      Argumentele ilustrate cu exemple. Pentru a-şi demonstra teza, autorul face apel la argumente pro sau contra tezei argumentate. Argumentele trebuie să fie solide, formulate clar şi ordonate logic pentru a justifica teza şi a convinge receptorul. În comunicarea scrisă, fiecărui argument îi corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi însoţite de contraargumente, care conferă întregului discurs un plus de precizie şi de viabiliate/credibilitate. Formularea argumentelor se realizează cu ajutorul unor structuri de tipul: consider că..., deoarece/fiindcă/întrucât/pentru că..., mă interesează, îmi place, îmi stârneşte interesul... deoarece. De asemenea, se pot utiliza structuri lexicale cu rol persuasiv: bineînţeles, în mod sigur, în mod evident, cert este că... Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Dacă argumentul conţine o referinţă generală, exemplul expune întotdeauna un caz particular. Exemplele pot fi reluate prin: apelul la experienţa personală, preluarea unor opinii credibile, de autoritate, citarea unor surse de referinţă (filosofi, lingvişti, critici literari etc.), invocarea utilităţii problematicii abordate. Unele argumentări sunt foarte bine ilustrate prin contraexemple. 3.      Concluzia rezumă demersul argumentativ. În continuare, elevii vor fi împărțiți în două grupe. Pornind de la două texte argumentative elevii vor avea de îndeplinit următoarea sarcină: 1. Identifică părţile componente ale textului argumentativ. 2. Găsește conectorii specifici etapelor argumentării. Se verifică răspunsurile elevilor ṣi se oferă explicaţii suplimentare, notând la tablă ideile acestei argumentări. Următoarea activitate se va desfășura frontal. Elevii vor primi o fișă de lucru, pe care se găsește un fragment din romanul „Baltagul”. Ei trebuie să dovedească faptul că romanul are o intrigă polițistă, pornind de la un citat dat.	Învăţare prin descoperire Exerciţiul               Învăţare prin descoperire                 Conversaţia Exerciţiul  Conversaţia Exerciţiul            Conversaţia Exerciţiul    Conversaţia Exerciţiul	Caiete Tablă Fiṣă de lucru Tablă Caiete Fiṣă de lucru Tablă Caiete Fiṣă de lucru Tablă Caiete Fiṣă de lucru	Frontal Frontal Frontal Individual Frontal Frontal Individual Grupat Frontal	Aprecieri verbale Aprecieri verbale Observaţie sistematică Aprecieri verbale Aprecieri verbale Aprecieri verbale Observaţie sistematică Aprecieri verbale
Asigurarea conexiunii inverse (feedback)	10 min.	O4	Se realizează prin efectuarea următoarelor exerciții, aflate pe fișele de lucru date elevilor. Cerinţele propuse au ţinut cont că relaţia care se stabileşte între emiţător şi receptor în procesul argumentativ reprezintă o situaţie de argumentare, un „joc relaţional”. Am pornit de la ideea că elevul este mai uşor de convins dacă argumentele, în special exemplele, provin din realitatea înconjurătoare. Bineînţeles că am recurs la false identităţi, anumite obiecte (bec, oglindă, ziar, cheie, lumânare, ceas) Se discută variantele oferite de elevi, aceştia din urmă primind feedback atât din partea colegilor, cât ṣi din partea profesorului.	Exerciţiul Conversaţia	Fiṣă de lucru Caiete	Frontal Individual	Observaţie sistematică Aprecieri verbale
Asigurarea retenţiei și a capacităţii de transfer	1 min.		Se va transmite tema de casă, care se află pe fișa de lucru: Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să demonstrezi că „Primăvara” aparține genului liric și este paste În compunerea ta, trebuie: -să ilustrezi două trăsături ale pastelului;                                                 -să evidenţiezi două mijloace artistice prin care este susţinută ideea sugerată de versurile poeziei;                       -să ai o structură adecvată tipului de text şi cerinţei formulate;                                                           -să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.	Explicaţia	Caiete Fișa de lucru	Frontal
Aprecieri	1 min.		Se formulează aprecieri privind modul în care elevii au îndeplinit sarcinile propuse.				Aprecieri verbale

Noțiuni teoretice – Analiza unui text

I. Structura unei argumentări

Orice analiză a unui text cuprinde, de obicei, o constatare generală (care poate fi, eventual, o afirmaţie cu caracter general, care trebuie susţinută prin demonstraţie), argumentele aduse în sprijinul sau împotriva constatării enunţate şi o concluzie (sinteză a opiniilor exprimate). Sintetic, aceste componente pot fi reprezentate astfel:

1.      Introducerea (ideea susţinută) răspunde la întrebarea „ce vrea să demonstreze autorul său?”. Ea poate fi explicită, când este enunţată foarte clar de către autor – cel mai adesea la începutul sau la finalul textului, în această ultimă situaţie apărând sub forma unei concluzii a ideilor exprimate pe parcursul întregului discurs, sau implicită, când se deduce din scopul general urmărit în ansamblul argumentaţiei.

2.      Argumentele ilustrate cu exemple. Pentru a-şi demonstra teza, autorul face apel la argumente pro sau contra tezei argumentate. Argumentele trebuie să fie solide, formulate clar şi ordonate logic pentru a justifica teza şi a convinge receptorul. În comunicarea scrisă, fiecărui argument îi corespunde un paragraf distinct. Argumentele pot fi însoţite de contraargumente, care conferă întregului discurs un plus de precizie şi de viabiliate/credibilitate. Formularea argumentelor se realizează cu ajutorul unor structuri de tipul: consider că..., deoarece/fiindcă/întrucât/pentru că..., mă interesează, îmi place, îmi stârneşte interesul... deoarece. De asemenea, se pot utiliza structuri lexicale cu rol emfatic şi persuasiv: bineînţeles, în mod sigur, în mod evident, cert este că... Exemplul permite ilustrarea unui argument al tezei. Dacă argumentul conţine o referinţă generală, exemplul expune întotdeauna un caz particular. Exemplele pot fi reluate prin: apelul la experienţa personală, preluarea unor opinii credibile, de autoritate, citarea unor surse de referinţă (filosofi, lingvişti, critici literari etc.), invocarea utilităţii problematicii abordate. Unele argumentări sunt foarte bine ilustrate prin contraexemple.

3.      Concluzia rezumă demersul argumentativ.

II. Conectorii

Ordonarea părţilor componente ale analizei de text se realizează cu ajutorul unor elemente conectoare (adverbe, locuţiuni adverbiale, conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale, structuri verbale) care exprimă diferite raporturi.

1.      După funcţia în cadrul argumentării enunţului pe care îl induc:

-          Conectori care introduc argumente (justificatori): căci, pentru că, de fapt, dovadă că, cum, având în vedere că, de altfel;

-          Conectori care introduc teza: părerea mea este că, voi arăta că;

-          Conectori care introduc legitimarea argumentului (atunci când acest element este explicitat): se ştie că, ştiut fiind că, având în vedere că, admiţând că;

2.      După relaţia între argumentele pe care le introduc:

-          Conectori care introduc argumentele coorientate: desigur, de altfel, nu numai..., ci şi;

-          Conectori care introduc argumente antiorientate: însă, dar, totuşi, în fond.

3.      După locul ocupat de argumentul pe care îl introduc:

                                                        i.      Conectori care introduc primul argument: în primul rând, mai întâi de toate, să începem prin, trebuie amintit mai întâi, prima remarcă se referă la, să pornim de la;

                                                      ii.      Conectori care introduc următoarele argumente: în al doilea rând, în plus, în continuare, la fel, pe de o parte... pe de altă parte, nu numai..., ci şi;

                                                    iii.      Conectori pentru ultimul argument: în fine, pentru a termina, în ultimul rând, nu în ultimul rând.

III. Tehnici ale argumentării. Pentru a susţine o idee, se pot folosi:

a)      exemplul din experinţa personală, din informaţia culturală, din documente; se introduce prin formule specifice: de exemplu, astfel, ca martor etc.;

b)     comparaţia, pentru a evidenţia elementele comune sau pentru a sublinia diferenţele;

c)      citatul, pentru a arăta identitatea punctelor de vedere cu o autoritate recunoscută;

d)     antiteza, pentru a trata în manieră diferită o problemă;

e)      reducerea la absurd, pentru a înfăţişa caracterul inacceptabil al unei idei;

V. Reguli pentru o argumentaţie ideală:

1.              Cel care exprimă o opinie trebuie să fie dispus, la nevoie, să o apere.

2.      Contracararea unei idei tebuie să se axeze pe teza realmente enunţată de către antagonist, fără a devia discuţia, fără a prezenta teza deformată şi fără a proceda astfel încât antagonistului să-i fie atribuită o teză diferită de cea susţinută de el.

3.      O teză trebuie să fie apărată numai cu argumente pertinente, care să nu aibă legătură cu altceva.

4.      Oricine trebuie să accepte existenţa şi consecinţele premiselor implicite, şi prin urmare trebuie să accepte să fie atacat pe acest teren.

5.      Putem considera că o teză este susţinută în mod adecvat dacă se bazează pe argumente ce decurg dintr-un punct de plecare comun.

6.       Putem considera că o teză este susţinută în mod adecvat dacă foloseşte argumente care reflectă şi respectă practici şi scheme argumentative general acceptate.

7.      Argumentele folosite într-o discuţie trebuie să fie valide sau validate explicând una sau mai multe din premisele lăsate implicite.

8.      Formularea tezelor, a poziţiilor reciproce şi a argumentelor trebuie să fie cât mai clară posibil şi uşor de interpretat.

(după Vicenzo lo Casio, Gramatica argumentării, Meteora Press, 2002)