-
Ai auzit? Război! îmi zice băcanul cu un ton
cu totul altul decât al mâhnirii.
-
Atâta ne mai trebuia! nene Matache, îi
răspunsei eu. Război ne mai trebuia, ca să ne prăpădim de tot.
-
Las că-i bine, adăogă omul cu tonul şi
mai accentuat, frecându-şi palmele cu multă satisfacţie. Iei ceva? fac eu
cinste.
-
Criza, vezi dumneata, drăguţă, este
paregzemplu, cum să zic? pardon, ca o boală, ca o bubă...coace, coace mereu;
coace pe dedesubt şi te prăpădeşte. Care va să zică, dacă o sparge, te-ai
uşurat...
Apoi, cu multă nerăbdare:
-
Ei, când începe? Când începe?
Pe urmă, cu mult dor:
-
Aaah! să- i mai văz o dată pe amicii
noştri! Fraţii noştri! naşi brat maladeţ! că de mult nu i-am mai văzut!”
(Leac de criză, de Ion Luca Caragiale)
Atât ne mai
trebuiaà formulă de
discurs care poate fi folosită pentru a lăsa timp în structurarea corectă a
enunţului următor, are semantism major întrucât accentuează o expresie folosită
cu sens ironic.
Vezi dumneata,
drăguţă à conectori frastici, formulă de
adresare ce vizează o relaţie de amiciţie sau neutralitate.
Cum să zic; care
va să zicăà conectori specializaţi în introducerea unor părţi de
discurs, se bruiază coerenţa discursului
Pardonà automatism, tic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu