Iisus din Montreal – Scurtă introducere în lumea filmului

Filmul Iisus din Montreal, regizat de Denys Arcand, presărat cu simboluri biblice, pe care le putem găsi în cele patru Evanghelii, nu reprezintă o ecranizare a Evangheliilor, dintr-o perspectivă contemporană. Filmul ne invadează simţurile şi înfăţişează viaţa cu amănuntele ei: durere, ironie, tristeţe, pasiune, emoţie, unele secvenţe fiind eschive, simboluri biblice, care trebuie descifrate.

În ceea ce priveşte subiectul filmului, acesta este următorul: în Montreal, piesa de teatru referitoare la Patimile lui Iisus este reprezentată timp de câţiva ani în aceeaşi manieră învechită, astfel că publicul este plictisit de aceeaşi versiune. Preotul Leclerc îl angajează pe actorul Daniel Coloumbe să creeze o altă versiune, într-un spirit modern, a piesei de teatru, cu acelaşi subiect: Patimile lui Iisus. Rezultatul  este captivarea publicului şi succesul răsunător, însă denaturarea unor pasaje biblice pe baza cercetărilor istorice stârneşte controverse, critici şi încercări de a opri reprezentaţiile actorilor care devin captivaţi şi ei de vieţile personajelor întruchipate, până la identificare cu acestea, în viaţa reală. Prin urmare, nici intervenţia poliţiei nu îi opreşte pe actori, însă consecinţele vor fi fatale, în finalul filmului, care reprezintă finalul vieţii pentru actorul Daniel Coloumbe.

Filmul pune în evidenţă faptul că actorii încep să se identifice cu personajele biblice pe care le interpretează. Nu întâmplător o persoană din public intervine, crezând că în reprezentaţiile actorilor este vorba despre adevăratul Iisus. Prin urmare, putem interpreta o serie de secvenţe ca fiind similare cu secvenţele biblice. Spre exemplu, chiar alegerea actorilor pentru piesa de teatru ne trimite cu gândul la chemarea apostolilor de către Iisus. De asemenea, după prima reprezentaţie, cina actorilor poate fi interpretată ca un simbol al împărtăşaniei. O altă secvenţă care poate fi interpretată la acest nivel este momentul în care Daniel Coloumbe distruge studioul de televiziune în care au loc reprezentaţiile umilitoare pentru un casting organizat cu scopul de a alege viitorii participanţi într-o reclamă la bere. Această secvenţă poate fi o aluzie la intrarea lui Iisus în Ierusalim şi decizia de a-i da afară pe toţi cei care nu „făceau din acel loc o casă de rugăciune”, vindeau şi cumpărau în Templu. Astfel, studioul este distrus, la fel cum şi în Templu sunt răsturnate mesele schimbătorilor de bani. O altă secvenţă care poate fi interpretată ca un moment ce se găseşte în Biblie este ispitirea lui Iisus. În pasajul în care avocatul îi spune lui Daniel că poate avea oraşul la picioare, asemănarea este evidentă cu ispitirea lui Iisus în pustiu, care posteşte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Evanghelia lui Matei precizează: „A fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit” (Matei, 4:1). Coincidenţă sau nu, în ambele cazuri, cei ispitiţi nu cad pradă ispitei.

Despre actorii care sunt aleşi să joace în rolurile personajelor biblice, se poate observa că aceştia au o viaţă dezorganizată, care nu este tocmai după principiile biblice. Contrar aşteptărilor, aceşti oameni sunt puşi să rostească şi să interpreteze scene cu o încărcătură emoţională deosebită, însoţite de „cuvinte sfinte”. Lucrul acesta poate fi interpretat în felul următor: Iisus nu priveşte la ceea ce „izbeşte ochiul”, ci se uită la inimă. În Evanghelia după Matei, 10:28, 29, Iisus îşi deschide braţele pentru oricine, fără a emite judecăţi: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

În ceea ce priveşte efectele speciale din film, acestea se pot observa foarte uşor. Coloana sonoră are un rol foarte important, întrucât comunică şi ea şi ajută la transmiterea mai clară a semnificaţiilor scenelor. În minutul 21’ al filmului, când apare Mireille, tânăra care face reclamă pentru un parfum şi care primeşte rolul Mariei Magdalena, melodia care se aude în fundal este reprezentativă pentru scena  respectivă, în care este expus corpul tânărei. De asemenea, secvenţa în care are loc împărţirea pâinii şi sfaturile pe care le dă Iisus, melodia care se aude se opreşte în momentul în care reprezentaţia actorilor este deranjată de femeia care crede că actorul este chiar Iisus. Melodia se reaude în momentul în care femeia, factorul perturbator este îndepărtat şi actorii pot continuă scena mai departe (minutul 40’). De luat în seamă sunt şi versurile cântecului pentru reclama la bere, din care auzim că „nimic nu este mai sfânt ca un pahar de bere”.