Jesus de Montreal – Cum ne raportăm la un asemenea film?

Mari oameni ai timpului, din Antichitate şi până în zilele noastre au fost preocupaţi de desluşirea misterelor divinităţii. Blaise Pascal aducea la iveală ideea că înăuntrul fiecărui om există un gol de mărimea lui Dumnezeu, ce nu poate fi umplut de nimic altceva decât de El. Astfel, nu este o uimire faptul că simbolurile religioase se găsesc peste tot în artă: în literatură, în pictură, în muzică, în film. Un lucru este sigur: Biblia nu îşi va epuiza niciodată sensurile şi va constitui un izvor important, sursa primordială pentru cercetarea Adevărului.

Comentariul secvenţelor referitoare la moartea lui „Iisus”

- Nemurirea şi redarea speranţei -

Criticul de film Roger Ebert comentează filmul Iisus din Montreal ca fiind o încercare de a vedea ce s-ar întâmpla dacă Iisus ar fi printre noi în aceste vremuri. Un posibil răspuns ar putea fi şi acesta, însă consider că regizorul doreşte să demonstreze în acest film obişnuinţa fiinţei umane de a se adapta şi de a copia anumite aspecte. Cu alte cuvinte, ne este atrasă atenţia că istoria se poate repeta şi viaţa poate fi privită dintr-o altă perspectivă atunci când ţinem cont de importanţa mesajelor creştine în societatea contemporană.

Un argument pentru a întări aceste idei îl găsim în finalul filmului, când actorul Daniel Coloumbe, precum Iisus, moare „pentru a-i salva pe ceilalţi”. Astfel, are loc ceea ce marchează cel mai mult: actorul ajunge să pătimească asemănător cu Iisus, întrucât, a trăi printre oameni înseamnă, de cele mai multe ori, a suferi din pricina vicleniei şi răutăţii lor.

Fără să fie prevăzută în scenariu secvenţa respectivă, Daniel participă la o răstignire reală (1:37:00), chinul de pe cruce este valabil şi pentru actor, care în final va muri. Întrucât mulţimea este deranjată de intervenţia autorităţilor şi vrea să vadă cu orice preţ scena răstingnirii lui Iisus, accidentul care se produce îl va costa viaţa pe actorul care „va lua asupra sa crucea”, de data aceasta la propriu.  

Foarte interesantă în această secvenţă a filmului este paralela între adevăratul Iisus, răstignit de poporul evreu şi actorul Iisus, care ajunge la spitalul catolic, unde este neglijat (1:40:00) şi spitalul de evrei, unde are loc „a doua sa răstignire”, prin operaţia de donare a organelor. (1:44:34) O interpretare a acestui moment ar putea fi şi ideea de repetare a istoriei care poate duce la incapacitatea de a distinge între Daniel şi personajul întruchipat.

O altă secvenţă care reprezintă cheia pentru descifrarea morţii lui Daniel este posterul pe care actorul îl vede în staţia de metrou, o reclamă în care apare Pascal, prietenul său, care se vinde pentru a face parte dintr-o lume diferită, şi-l trădează pentru media meschină. (1:42:00). În secvenţa următoare în care Daniel se prăbuşeşte, iar Mireille este aşezată la capul său, posterul apare din nou. (1:44:00) Prin urmare, într-o lume a trădării, aşa cum Iuda îl trădează pe Iisus, într-o societate post-modernă, în care mass-media ocupă tot spaţiul şi tot timpul, nu există loc pentru valorile şi  comportamentul lui Daniel.

Felul în care Iisus se prăbuşeşte în staţia de metrou (1:44:34), deci la subsol,  reprezintă o imagine halucinantă de identificare a actorului cu personajul interpretat, Iisus. Filmul este, de fapt, un joc vizibil: o poveste în poveste, în care elementele se întrepătrund. Chiar şi în momentul în care este în afara rolului şi este în primejdia morţii, actorul rosteşte cuvinte sfinte, care îşi au temelia în Biblie: „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când va veni Fiul Omului” (Matei, 25:13)

Dacă omul este făcut „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, această asemănare este valabilă, în film, şi din punctul de vedere al destinului: după moartea actorului, trupul este dat spre salvarea altor vieţi, aşadar, în urmă rămâne speranţa salvării. Ochii sunt donaţi unei femei, iar inima unui bărbat, semnificaţie pentru ideea că Iisus şi-a dat viaţa pentru noi ca să fim salvaţi şi continuă să trăiască în inimile noastre.

Ca să creeze cât mai multă semnificaţie, regizorul unui film poate apela la diferite artificii: ironia, scenariul, dialogul şi gesturile actorilor, expresiile feţei, lumina, unghiul din care este filmată o scenă, culorile, muzica, cele mai mici detalii pot influenţa interpretarea filmului. Fiecare alegere este esenţială şi fiecare secvenţă este semnificativă pentru a ajunge la ceea ce regizorul şi-a propus. La fel se întâmplă şi în cazul acestui film, deschis spre interpretare, în care cele mai mici detalii contează, de la replicile actorilor şi gesturile lor, până la unghiul din care este aşezată camera. Prin urmare, filmul Jesus de Montreal nu trebuie privit ca pe o revoltă sau încercare de abatere de la învăţăturile creştine, ci ca un izvor de semnificaţii într-o lume post-modernă.