Săptămâna
trecută, venind de la şcoală, mă opresc din drum, la magazin pentru a cumpăra
mamei un detergent pentru vase. Nici bine nu intru în magazin, că printre
rafturi zăresc o umbră, însoţită de un glas ascuţit:
-
Ştiţi
doar să luaţi banii! O să auziţi de mine, domnule!
Claaaaar! Îmi
spun în gând...Asta e vecina de la etajul trei... Voi lua detergentul mai
târziu. Nu vreau să dau ochii cu zgripţuroaica asta. Mă întorc, mă îndrept spre
uşă, dar când să ies, parcă Michiduţă, cu vocea lui grăieşte:
-
Ehei,
ne întâlnirăm aici, domnişorico! Ce întâmplare fericită! Aveam de gând să trec
azi să stau de vorbă cu părinţii tăi. Spune-mi, de la ce oră îi găsesc?
-
Săru’
mâna, tanti Conflicta! Da...ce
întâmplare că sunt, ce minune că existaţi şi ne-am întâlnit. Despre ce vreţi sp
discutaţi cu părinţii? Vor veni târziu de la muncă, foarte, foarte târziu, dar
le voi transmite dorinţa dumneavoastră. O zi bună!
-
Nu,
nuuuuu, stai, că nu scapi aşa de uşor! Să dea Sărsăilă să îţi mai aud vreodată
sunetele infernale de la monstrul ăla de pian, mai ales când fac baie
căţeluşei, că om te fac! Din cauza ta, Palomita mea se comportă ca o
necizelată. A început să latre şi chiar să muşte când îi aplic şamponul.
-
Tanti
Conflicta, dar e absurd ce spuneţi! Repetiţiile mele la pian trebuie făcute în
fiecare zi de la aceeaşi oră, pentru că programul nu îmi permite alte opţiuni.
Pot doar să vă promit că mă voi concentra să cânt la pian cât mai frumos, să
scot cele mai frumoase şi armonizante sunete, fără întreruperi. Mă voi strădui
pentru Palomita dumneavoastră, ca ea să se comporte ca un individ normal.
-
Auzi,
tu mă iei peste picior, don’şoară?
-
Eeeeu?
Nuu, deloc. Pentru dumneavoastră voi renunţa la repetiţii. Mulţumită? Trebuie
să plec acum.
-
Dar
stai, trebuie să....
Ajung acasă.
Ceasul arată ora 17:00. Timpul pentru repetiţii. Mă aşez, apăs prima clapă,
când se aude soneria...
