Cele două timpuri ale modului condițional-optativ

Modul condițional-optativ

Îl recunoaștem după ceea ce exprimă: o acțiune dorită, un deziderat. În fond, latinescul „optare” înseamnă „a dori”. 

Se formează, la timpul prezent, din auxiliarul verbului „a avea” plus infinitivul verbului de conjugat, La timpul perfect se formează din prezentul condițional optativ al verbului „a fi” plus participiul verbului de conjugat. 

    Timpul prezent:                  eu aș învăța

tu ai învăța

el/ea ar învăța

noi am învăța

voi ați învăța

ei/ele ar învăța

Timpul perfect:                eu aș fi învățat

tu ai fi învățat

el/ea ar fi învățat

noi am fi învățat

voi ați fi învățat

ei/ele ar fi învățat

Modul indicativ și timpurile sale...

 Exemplu de verb trecut la toate timpurile modului indicativ

Modul indicativ
Timpul prezent:          eu învăț

            tu înveți

el/ea învață

noi învățăm

voi învățați

ei/ele învață

Timpul perfect simplu: eu învățai

tu învățași

el/ea învăță

noi învățarăm

voi învățarăți

ei/ele învățară

Timpul perfect compus:           eu am învățat

tu ai învățat

el/ea a învățat

noi am învățat

voi ați învățat

ei/ele au învățat

-          timpul imperfect:         eu învățam

tu învățai

el/ea învăța

noi învățam

voi învățați

ei /ele învățau

Timpul mai mult ca perfect:     eu învățasem

tu învățaseși

el/ea învățase

noi învățaserăm

voi învățaserăți

ei/ele învățaseră

Timpul viitor:                           eu voi învăța

tu vei învăța

el/ea va învăța

noi vom învăța

voi veți învăța

ei/ele vor învăța