Ţepeneag şi onirismul între suprarealism şi inovaţie

,,[…] visul nu este sursă şi nici obiect de studiu; visul e un criteriu. Deosebirea e fundamentală: eu nu povestesc un vis (al meu ori al altcuiva), ci încerc să construiesc o realitate analoagă visului.”[1].

Dumitru Ţepeneag reuşeşte să aducă noutatea în literatura română într-un moment în care accentul cădea pe tradiţie, iar sistemul politic domina toate domeniile, refuzând să se supună condiţiilor realismului socialist. Astfel, participă împreună cu Leonid Dimov la dezvoltarea onirismului, venind cu o teorie care presupunea evadarea în vis, nu atât din cauza regimului politic, ci datorită ideii de sincronizare cu „literatura lumii”, moment important pentru literatura română, care a marcat o nouă etapă, sincronizarea cu literatura europeană.

            Onirismul şi realităţile lui

Pictura artiştilor suprarealişti a reprezentat o adevărată sursă de inspiraţie pentru Leonid Dimov şi Dumitru Ţepeneag, aceştia conturându-şi propria viziune despre artă pornind de la tablourile lui Dali sau ale lui Magritte. Onirismul (gr. oneiros=vis) devine treptat un curent literar bine reprezentat, el recunoscându-şi descendenţa din suprarealism şi romantism, dar delimitându-se de acestea printr-un program estetic bine pus la punct.

Se ştie că literatura romantică a uzat de o anumită accepțiune a visului, aceea filozofică, în care acesta era perceput ca element de sondare a sufletului, ca liant între subiectivitatea eului și obiect, ca punte de transcendere a realului și de acces la origini. O altă dimensiune a visului este cea din zona psihologiei, existând o componentă psihanalitică, pe care Breton o ilustrează în Manifestul său. În ceea ce priveşte crezul celor doi onirici, Leonid Dimov şi Dumitru Ţepeneag, acesta se situează dincolo de cele două dimensiuni ale visului pe care le-am precizat anterior, susținând caracterul estetic și structural al dimensiunii onirice, precum și luciditatea actului creator.

În acest sens, cei doi teoreticieni ai onirismului, Dimov şi Ţepeneag, neagă atât onirismul metafizic, dezvoltat de romantism, cât şi onirismul numit psihanalitic sau scientist al suprarealiştilor, opunând acestora un onirism estetic pentru care visul are cu totul alte conotaţii.

Literatura ca supapă prin care ies la suprafaţă instinctele, reziduurile inconştientului este respinsă, Ţepeneag evidenţiind în articolul sugestiv intitulat În căutarea unei definiţii faptul că ,,[…] visul nu este sursă şi nici obiect de studiu; visul e un criteriu. Deosebirea e fundamentală: eu nu povestesc un vis (al meu ori al altcuiva), ci încerc să construiesc o realitate analoagă visului.”[2].

Poziţia onirismului estetic este clarificată printr-o mulţime de articole şi interviuri publicate în revistele literare ale vremii. Aflăm, studiind aceste articole, faptul că deşi neagă scriitura suprarealistă, oniricii se inspiră din pictura suprarealiştilor, pe care o plasează la baza creaţiei lor, aşa cum am afirmat mai sus. Diferenţa pe care Ţepeneag o identifică între pictura şi literatura suprarealistă se referă în principal la dicteul automat. Astfel, în concepţia acestuia, pictura suprarealistă încalcă legea dictelului automat întrucât intervenţia logicii şi a raţiunii nu poate fi evitată, pictorul alegând, la un moment dat, un anumit mod de îmbinare a imaginilor.

Concluzia lui Ţepeneag e simplă: ,,În pictură, suprarealismul e corectat, îndreptat pe linia onirismului estetic.”[3]. Aşadar, fiind un suprarealism corectat, picturile lui Dali, Magritte sau ale lui Giorgio de Chirico corespund viziunii onirismului estetic în special prin excluderea dicteului automat, prin anularea supremaţiei inconştientului. ,,Cunoşteam amândoi [Dumitru Tepeneag şi Leonid Dimov] suprarealismul şi admiram poeţii anilor ’40 în frunte cu Tonegaru, dar respingeam, ca prea facil şi monoton, dicteul automat. Ne plăcea, în schimb, pictura suprarealistă: Magritte, Chirico, Tanguy.”[4] Atracţia faţă de pictura suprarealistă este cea care i-a determinat pe teoreticienii onirismului să caute o formulă proprie de exprimare, Ţepeneag mărturisind în acest sens: Din păcate nu eram pictori. Am încercat noi să mâzgălim cîteva cartoane, cîteva pânze, fără niciun succes. Şi atunci ne-am apucat să scriem tablouri. Tablouri onirice.”[5].   

D. Țepeneag încearcă să traseze o definiție a onirismului într-o serie de articole publicate în 1968 în revista „Luceafãrul”; ruptura dintre ceea ce au propus atât teoria, cât și practica suprarealistă devine pregnantă, amplificând totodată importanța orientării bretoniene în întreaga evoluție ulterioară a literaturii, prin felul în care autorii și-au apropiat-o, ori, din contră, au refuzat-o : „[…]Ce este visul? Greu de răspuns, nimeni nu stie exact. E un fenomen al somnului sau, dupã opinii mai recente, tot un fenomen al imaginației, care se produce în clipa de trecere de la somn spre veghe și invers? Și ce reprezintã? Pentru multi e o iluzie ori - dacă vreti - un început de dovadã cã dincolo există ceva. Și atunci si aici există, ceea ce e si mai important. Numai asta și ar fi deajuns, cred, ca să  justifice interesul. Suprarealiștii ortodocși, de tip bretonian, au ignorat faptul acesta, și au căzut în păcatul scientismului. Prea erau obsedați de Freud! Pentru Breton, care studiase medicina, visul reprezenta un obiect de studiu si, cel mult, o sursã literarã. Scrisul însuşi nu era decât un mijloc de defulare. Firește, literatura are și o funcție catartică, dar ea nu e singura. Literatura nu poate fi numai o terapeutică a spiritului. Iar cât privește metoda dicteului automat, acesta, deși are meritul de a fi contribuit substanțial la crearea unei categorii estetice noi, aceea a aleatoricului (din ce în ce mai activã în arta timpului nostru), nici nu poate fi aplicatã asa cum recomanda Breton. Voi reveni altădată asupra acestui aspect. Deocamdatã altceva vreau să subliniez: că pentru literatura onirică, asa cum o concep eu, visul nu este sursã si nici obiect de studiu; visul e un criteriu. Deosebirea e fundamentală: eu nu povestesc un vis (al meu ori al altcuiva), ci încerc sã construiesc o realitate analoagă visului. Mai mult, realitatea înconjurãtoare, uzatã de privire si de logicã, într-un cuvânt - de obișnuință, și devenită astfel prea convenționalã (pentru artă), conține tot atîtea, dacã nu chiar mai multe elemente onirice ca un vis obișnuit. Suprarealiștii s-au strãduit și ei să detecteze aceste elemente stranii din realitate (e suficient sã ne gândim la Nadja a lui Breton ori la Țãranul din Paris a lui Aragon); dar au procedat ca niște reporteri în cãutare de insolit, adicã fãrã voința de a construi cu aceste elemente o altã lume, o lume paralelã asemãnãtoare visului. Suprarealiștii s-au jucat, și poate că existențial au avut dreptate, dar asta e de asemenea o altă problemă. S-au jucat și au trădat prin jocul lor sensul transcendental al visului, tocmai sensul care explică interesul general uman pentru vis.”[6]

Punctele slabe sau, altfel spus, fisurile pe care oniricii de mai târziu le-au reproșat suprarealiștilor, ar fi în principal de natură tehnică și compozițională: a reda un vis în incoerența lui, limitându-i luciditatea, dar și caracterul pictural, reprezintă pentru Țepeneag un deficit născut dintr-un joc căruia nu i s-au impus limite, dintr-o dorință excesivă de rupere de trecut. Tocmai de accea, Țepeneag va propune un ideal echivalent cu „un fel de muzică pictată în care timpul să fie neîncetat convertit în spațiu.”[7] Paralela dintre cel de-al doilea val suprarealist și grupul oniric din anii 1970 este menită să ateste modul în care germenii suprarealismului bretonian s-au disfuzat în scrierile literare, germinând raportări diferite ale autorilor.

Ţepeneag şi influenţele onirismului în proza scurtă

Dacă ar fi să observăm influenţele onirismului în proza de început a lui Ţepeneag, de precizat ar fi că primele proze scurte nu dispun atât de mult de aceste influenţe. În Exerciţii (1966), de exemplu, realul este mult mai evident decât conotaţiile onirice. La vizita medicală prezintă în rânduri bune o acţiune cât se poate de reală, obişnuită, un control la o şcoală, din care iese în evidenţă o situaţie mai specială: „din buricul copilului creştea un trandafir alb”, metaforă pentru un nou pas, o nouă treaptă, cea a adolescenţei.

În ceea ce priveşte proza din volumul Frig (1967), se poate observa că limbajul capătă conotaţii halucinante, care nu aparţin de ancorarea în real. Cu tramvaiul, de exemplu, aduce în lumină, odată cu ieşirea din oraş, trezirea într-un spaţiu în care câmpia abunda într-un „albastru uimitor de lucios”. Calul alb nu este singura făptură care pare desprinsă dintr-un vis, avem de-a face cu păsări ameninţătoare şi un purceluş roz. De precizat ar fi şi faptul că unele elemente apar în mod repetitiv în mai multe nuvele: peştele, călătoria neobişnuită cu tramvaiul, bordura trotuarului, trenul, oraşul cu dimensiuni fantastice, toate ne atrag atenţia că există un registru al limbajului care ţine de sfera onirică.

Pe măsură ce scrie, Ţepeneag amplifică dimensiunea visului în opera sa. Novalis preciza că lumea poate să devină vis, iar visul să devină lume, într-o suprapunere perfectă a celor două şi o descoperire a posibilităților ce zac în inconștient/ subconștient. Astfel, în volumul Aşteptare (1972), de pildă, avem de-a face cu un drum de la fantastic, până la alienare. „Tuşele sunt saturate, au o consistenţă sanguină şi produc hemocromatoza imaginilor. Nuanţele întunecate se dublează de pathos, care dă scriiturii o tensiune ce denotă o angajare totală în actul scrierii.”[8]

Observăm că imaginarul lui Ţepeneag nu este exclusiv unul trist, angoasat sau tenebros, ci este capabil de reacţii diferite: sentimental, surprinzător, feeric, în care se poate observa accentul pe contactul vizual şi spaţial al cuvintelor. În multe dintre scrierile lui Ţepeneag din volumele menţionate cadrul spaţial este unul neobişnuit, aparţinând unei lumi de vis. Prin urmare, se evidenţiază „Arborii desfrunziţi, crengile desenate subţire şi tremurat pe un cer alb-cenuşiu fără margini.” (Amintire), dimineţile sunt albastre, pline de „zvonuri mici, vesele”, care însoţesc un oraş ce „strălucea ca un obraz fericit” (Sărbătoare).

Personajele participante în nuvelele din volumele menţionate sunt lipsite de individualitate, accentul nu cade pe detalii din dorinţa de a simplifica lucrurile, iar uneori avem de-a face cu un caz special: autorul devine propriul său personaj. Nimic uimitor la acest fapt, dacă ne gândim că oniricii porneau de la ideea că „textul se formează din el însuşi – ca şi visul”.[9]

În final, pot spune că părerea mea se află în concordanţă cu cea a lui Ion Simuţ, care afirma despre opera lui Ţepeneag că „se dovedeşte un loc geometric, situat la intersecţia onirismului cu textualismul şi postmodernismul, înfruntând dificultatea de a disocia între aceşti vectori. În experienţa textualistă a onirismului ţepeneago-dimovian, visul e un limbaj cu o estetică specifică. Protagoniştii mişcării literare onirici reuşesc ce şi-au dorit: să-şi vadă visul cu... textul, despărţindu-se cât pot de romantism şi suprarealism.”[10]

BIBLIOGRAFIE

Buciu, Marian Victor, Ţepeneag între onirism, textualism, postmodernism, Craiova, Editura Aius, 1998.

Dimov, Leonid, Ţepeneag, Dumitru, în antologia Momentul oniric, îngrijită de Corin Braga, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1997.

Morar, Ovidiu, Onirismul structural (I), în „Poezia”, anul VIII, nr.1 (19), 2002. (http://www.poezia.3x.ro/MORARpr.html , accesat la 20.04.2014).

Perșa, Dan, Dumitru Țepeneag-portrete cu mit asociat, în „Vatra”, nr. 11,  Editată de Uniunea Scriitorilor, Consiliul Judeţean Mureş, 2009.

Ţepeneag, Dumitru, Frig, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1967.

Ţepeneag, Dumitru, Exerciţii, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966.

---

[1]Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag, în antologia Momentul oniric, îngrijită de Corin Braga, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1997, p. 25.

[2] Idem, ibidem. p. 25.

[3] Idem, ibidem, p. 195.

[4] Idem, ibidem, p. 216.

[5] Idem, ibidem, p. 200.

[6]Ovidiu Morar, Onirismul structural (I), în „Poezia”, anul VIII, nr.1 (19), 2002, (http://www.poezia.3x.ro/MORARpr.html , accesat la 20.04.2014).

[7]Dan Perșa, Dumitru Țepeneag-portrete cu mit asociat, în „Vatra”, nr. 11,  Editată de Uniunea Scriitorilor, Consiliul Judeţean Mureş, 2009, p. 87.

[8] Idem, ibidem, p. 84.

[9] Marian Victor Buciu, Ţepeneag între onirism, textualism, postmodernism, Craiova, Editura Aius, 1998, p. 62.

[10] Ion Simuţ, Notiţe de curs (Literatură Română Contemporană), anul III, Universitatea de Vest din Timişoara, 2012.

PROIECT DE LECŢIE

UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT:  

PROPUNĂTOR:  

DATA

CLASA: a XII-a

ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare

OBIECTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Limba și literatura română

TEMA LECŢIEI: Orientări avangardiste: literatura şi arta

TIPUL LECŢIEI: Lecţie colaj (după tipologia propusă de Vistian Goia)

COMPETENŢE SPECIFICE:

1.4. Utilizarea adecvată a tehnicilor de redactare, în vederea realizării unei comunicări eficiente si personalizate;

2.2. Compararea, pe baza unor criterii clar formulate, a unor viziuni despre lume, despre condiţia umană sau despre artă reflectate în textele studiate;

4.1. Adecvarea tehnicilor si strategiilor argumentative la situaţii de comunicare diverse (scrise sau orale);

4.2. Compararea si evaluarea unor argumente diferite, pentru a formula unor judecăţi proprii.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

1.să identifice principalele caracteristici ale picturii avangardiste;

2. să demonstreze apartenenţa la avangardism a poeziei date;

3. să compare avangardismul literar cu cel întâlnit în artă;

4.să formuleze un punct de vedere despre rolul şi moştenirea culturală a avangardelor.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

Metode: conversaţia, conversaţia catihetică, problematizarea, explicaţia, exerciţiul.

Mijloace: tabla, fișe de lucru, caiete, planşa.

Forme de organizare: frontal, individual, grupat.

EVALUARE: formativă; aprecieri verbale; chestionare orală.

BIBLIOFRAFIE: Călinescu, Matei, Cinci feţe ale modernităţii, Iaşi, Editura Polirom, 2004.

                               Pop, Ion, Avangarda în literatura română, Bucureşti, Editura Atlas, 2000.

                               Tzara, Tristan, Primele poeme, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1971.

                            

Momentele lecţiei	Dozare	Obiective operaţionale	Conţinutul ştiinţific al lecţiei	Strategia didactică			Evaluare
				Metode	Materiale	Forma de organizare
Momentul organizatoric	1 min.		Pregătirea materialelor de lucru și asigurarea climatului afectiv necesar desfășurării orei. Se face prezenţa.	Conversaţia          Catalogul    Frontal
Captarea atenţiei și reactualizarea noţiunilor ancoră	10 min.		Se verifică tema pe care elevii au avut-o de pregătit acasă. Se corectează eventualele greșeli, se oferă explicaţii suplimentare. Se adresează întrebări elevilor: Care sunt principalele transformari prin care trece literatura sub egida avangardismului? Enumeraţi principalele curente avangaridiste. Daţi exemple de scriitori români şi străini, adepţi ai orientărilor avangardiste. Se va capta atenţia prin întrebări pentru a pregăti gândirea elevilor pentru activităţiile viitoare. Care credeţi că ar fi principalele trăsături ale unui tablou avangardist? Care ar fi temele predilecte, culorile cel mai des utilizate? Se realizează astfel trecerea spre subiectul lecţiei noi.	Conversaţia             Caiete     Frontal Explicaţia Conversaţia catihetică               Frontal Conversaţia                                Frontal			Aprecieri verbale Chestionarea orală
Anunţarea subiectului lecţiei și a obiectivelor	2 min.		Astăzi vom discuta despre felul în care se îmbină literatura cu arta în ceea ce priveşte avangardismul, vom observa oglindirea trăsăturilor avangardismului literar în artă şi vom analiza importanţa acestor curente şi moştenirea lor culturală. Se trece titlul lecţiei pe tablă: Orientări avangardiste: literatura şi arta. Elevii notează titlul în caiete.	Conversaţia              Tablă        Frontal Explicaţia                  Caiete
Dirijarea învăţării	24 min.	O1 O2 O3	Profesorul expune în faţa clasei o planşă pe care se află 4 imagini reprezentând nişte tablouri celebre: Marcel Duchamp- Mona Lisa, Pablo Picasso- Femeie cu o floare, Eugène Delacroix- Libertatea conducând poporul,  Nicolae Grigorescu- Ţărancă din Muscel. Profesorul grupează elevii  câte 5 şi cere fiecărei grupe să decidă care din cele 4 tablouri au ca autor un pictor avangardist. Li se cere elevilor apoi să noteze argumentele pe care se bazează în includerea unor tablouri în aria avangardelor şi excluderea celorlalte din această orientare. Elevii au la dispoziţie 10 minute pentru notarea argumentelor şi luarea unei decizii. Profesorul ascultă deciziile şi argumentele fiecărei grupe şi discută cu întreaga clasă pe marginea lor, apoi dezvăluie soluţia, numele tablourilor şi ale autorilor. Reprezentanţi ai grupelor care au rezolvat corect sarcina notează pe tablă principalele trăsături ale picturii avangardiste, aşa cum au fost ele deduse pe parcursul exerciţiului. Elevii notează trăsăturile în caiete. Profesorul împarte elevilor Fişa de lucru. Aceştia au de rezolvat următoarea cerinţă: Citiţi poezia de mai jos şi demonstraţi prin cel puţin 3 argumente că aceasta aparţine avangardismului literar. Profesorul alege, prin sondaj, câteva demonstraţii pe care elevii le citesc în faţa clasei. Se discută pe baza acestora, se analizează calitatea şi pertinenţa argumentelor. Profesorul conduce discuţia înspre compararea argumentele identificate cu trăsăturile picturii avangardiste notate la exerciţiul anterior.  Se pune accent pe asemănările identificate. Concluziile sunt notate pe tablă şi în caiete.	Exerciţiul   Planşă                      Grupat                  Caiete                   Individual                                       Conversaţia                                Frontal Explicaţia    Tablă                     Frontal                      Caiete               Individual Exerciţiul  Fișa de lucru       Individual Conversaţia                                Frontal Coversaţia                                 Frontal Problematizarea    Tablă            Frontal                               Caiete      Individual			Aprecieri verbale Aprecieri verbale Formativă Formativă
Feedback	10 min.	O4	Li se cere elevilor să rezolve următoarea cerinţă: Ce rămâne astăzi de valoare din avangardism? Exprimaţi-vă opinia în 15 rânduri pornind de la ideile trasate în exerciţiile anterioare. Se citesc, prin sondaj, câteva opinii şi se discută pe baza lor.	Exerciţiul         Caiete          Individual Conversaţia                               Frontal			Formativă
Consolidarea retenţiei și a capacităţii de transfer	2 min.		Se va transmite tema de casă: Realizaţi o poezie avangardistă  pornind de la unul dintre tablourile avangardiste analizate astăzi.	Explicaţia            Caiete       Individual
Aprecieri	1 min.		Se formulează aprecieri privind modul în care elevii au îndeplinit sarcinile propuse.	Explicaţia                                  Frontal			Aprecieri verbale

   

  

Test sumativ clasa a VI-a

Competenţa specifică de la care am pornit în conturarea obiectivului de evaluare este:

3.3 sesizarea valorii expresive a unităţilor lexicale în textele citite.

Conţinuturile asociate sunt: - explicarea unor expresii şi a unor cuvinte noi identificate într-un text citit, în context sau cu ajutorul dicţionarelor;

                                              - rolul sinonimiei, al antonimiei şi al omonimiei într-un text dat; sensurile cuvintelor în contexte diferite; expresivitatea formelor arhaice şi regionale;

                                               - mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului (derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale);

                                              - câmpuri lexico-semantice.

Pornind de la competenţa specifică menţionată, am formulat următoarele obiective de evaluare:

-să recunoască definiţii;

-să recunoască noţiunile lingvistice învăţate;

-să opereze cu noţiunile lingvistice învăţate.

            Testul ales este unul sumativ întrucât este aplicat la sfârşitul unei unităţi de învăţare pentru a oferi informaţii în legătură cu nivelul de performanţă al elevilor în raport cu obiectivele de instruire propuse. Prin acest test sumativ se evaluează cunoştinţele de bază, abilităţile importante dobândite de elevi într-o perioadă mai lungă de instruire. Clasa de elevi se caracterizează printr-un nivel mediu de pregătire, testul sumativ necesitând 50 de minute în vederea rezolvării lui în condiţii optime. De asemenea, testul cuprinde itemi diverşi, atât obiectivi, cât şi semiobiectivi sau subiectivi, punând în lumină atât rezultatele învăţării situate la nivelurile cognitive inferioare (a identifica, a recunoaşte), cât şi la cele superioare (a formula, a explica). Astfel, prin acest format ales, am conturat itemi care evoluează de la simplu la complex, oferind tuturor elevilor, indiferent de nivelul de pregătire, să atingă pragul promovabilităţii (nota 5).

            Formularea itemilor:

1. Citeşte următoarele enunţuri şi încercuieşte DA, în cazul în care afirmaţiile sunt corecte, şi NU, dacă afirmaţiile sunt incorecte.  1p

a) Cuvântul deoarece s-a format prin derivare.       DA   NU        

b) Floarea-soarelui este un termen format prin compunere, mai exact prin alăturarea a două substantive comune.                                                 DA   NU            

c)Cuvântul subliniat este un substantiv comun provenit din adverb prin schimbarea valorii gramaticale: Binele învinge răul.                            DA   NU        

d)Răspuns  este un cuvânt format prin derivare cu prefix.       DA   NU      

             2.Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect: 1p

A. Din câmpul lexical al termenului familie nu face parte cuvântul:

a) unchi; b) frate; c) vecin; d) verişor

B. Cuvântul format prin derivare cu prefix este:

a) învăţat; b) repetent; c)preşedinte; d) străbun.

C. În propoziţia: ,,Prietena mea este calmă, liniştită, dar când o contrazici devine agitată.” există:

a) două sinonime şi două omonime; b)două sinonime; c) două sinonime şi două antonime; d) două antonime

D. ,,Nică s-a ascuns în păpuşoi.” conţine un regionalism cu sensul de:

a) locuinţă; b) pădure; c) porumb; d) păpuşă.

               3. Indicaţi prin săgeţi corespondenţa dintre cuvintele din prima coloană şi definiţiile corespunzătoare din cea de-a doua coloană: 1p

a) sinonime               1. cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte asemănător 

 b) omonime             2. cuvintele care se folosesc doar în anumite regiuni ale ţării

c) arhaisme               3. cuvinte vechi care nu se mai folosesc în vorbirea curentă

d) regionalisme        4. cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar cu înţeles total diferit

                                 5. cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur sunet) şi cu sensuri diferite.

                4.  Citeşte următoarele strofe din poezia Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu şi răspunde la întrebările de mai jos: 3p

Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,
Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic
Ş-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot -
De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot;
Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetăţuie,
Acăţat de pietre sure un voinic cu greu le suie;
Aşezând genunchi şi mână când pe-un colţ, când pe alt colţ,
Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolţi
Şi pe-a degetelor vârfuri în ietacul tăinuit
Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit.
Ci prin flori întreţesute, printre gratii luna moale
Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale;
Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă,
Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită.

a)  Alege cinci cuvinte care fac parte din câmpul semantic al naturii.

b) Transcrie două cuvinte formate prin derivare cu sufix.

c) Identifică un arhaism şi precizează sensul acestuia în textul dat.

d) Precizează un sinonim şi un antonim al cuvântului ,,răsare”.

e) Identifică un omonim al unui cuvânt din textul dat şi alcătuieşte o propoziţie cu acesta.

f) Explică sensul verbului ,,a rumeni” în contextul primelor două versuri ale poeziei citate.

            5.  Alcătuieşte o compunere de minim 10 rânduri cu titlul Grădina bunicilor. În componenţa compunerii tale trebuie să se regăsească:         

-minim trei cuvinte derivate;

-minim trei cuvinte formate prin compunere;

-un arhaism şi un regionalism.

            Barem de corectare şi notare:

Descriptorii de performanţă cuprind criteriile de evaluare şi gradul/calitatea/punctajul. Pentru itemii acestui test sumativ, criteriile şi punctajul sunt următoarele:

Itemul 1: identificare mijlocului intern de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format cuvintele subliniate. a) NU-0,2p.; b) DA-0,2p.; c) DA-0,2p.; d) NU-0,2p. Pentru încercuirea variantei corespunzătoare răspunsului corect se acordă punctajul stabilit.           (0,2p.x 4=1p.)

Itemul 2: recunoaşterea unor noţiuni lingvistice învăţate (câmp lexical, sinonime, antonime, derivare, regionalism). A.-c)-0,2p.; B.-d)-0,2p.; C.-c)-0,2p.; D.-c)-0,2p. Pentru încercuirea variantei corespunzătoare răspunsului corect se acordă punctajul stabilit.                           (0,25p.x4=1p.)

Itemul 3: asocierea unor noţiuni lingvistice învăţate (sinonime, omonime, arhaisme, regionalisme) cu definiţiile lor. a)-1.-0,2p.; b)-4.-0,2p.; c)-3.-0,2p.; d)-2.-0,2p.  Pentru fiecare pereche corectă  se acordă punctajul stabilit.                                                        (0,25p.x4=1p.)

Itemul 4: operarea cu noţiunile lingvistice învăţate pe baza unui text la prima vedere.

a) Se acordă 0,1p. pentru fiecare cuvânt corect identificat. Exemplu: ,,luna”, ,,ape”, ,,văi”, ,,codri”, ,,flori”.                                                                               (0,1p.x5=0,5p.)

b) Se acordă 0,25p. pentru fiecare cuvânt corect identificat. Exemplu: ,,jăratic”, ,,singuratic”. (0,25p.x2=0,5p.)

c) Se acordă 0,25p. pentru identificarea corectă a unui arhaism şi 0,25p. pentru precizarea sensului acestuia în textul dat. Exemplu: ,,ietacul”-în text este ultilizat cu sensul de ,,cameră”, ,,dormitor”.         (0,25p.x2=0,5p.)

d) Se acordă 0,25p. pentru precizarea unul sinonim al cuvântului ,,răsare” şi 0,25p. pentru precizarea unui antonim al acestuia. Exemplu: sinonim-,,a se ivi”, antonim-,,a apune”. (0,25p.x2=0,5p.)

e) Se acordă 0,25p. pentru identificarea corectă a omonimului unui cuvânt din textul dat şi 0,25p. pentru alcătuirea unei propoziţii cu acesta. Exemplu: lac ,,vopsea de unghii”; Lacul de unghii este pe masă. (0,25p.x2=0,5p.)

f) Se acordă: 0,5p. pentru explicarea corectă a sensului verbului ,,a rumeni” în contextul primelor două versuri; 0,3p. pentru explicarea parţial corectă sub aspect logic şi ortografic; 0 p. pentru neadecvarea explicaţiei la sensul din text al verbului. Exemplu: ,,a rumeni” se referă la revărsarea luminii lunii peste codri şi castel, dându-le acestora o culoare specială.

Itemul 5: integrarea într-o compunere a noţiunilor lingvistice date (cuvinte derivate, formate prin compunere, arhaisme, regionalisme).

1.Conţinutul compunerii: (0,75p.+0,75p.+0,5p.)                                         2p

Se acordă:

- 0,75p. pentru integrarea a cel puţin trei cuvinte derivate în textul produs (0,25p. se acordă pentru fiecare din cele 3 cuvinte derivate)                            (0,25p.x3=0,75p.)

-0,75p. pentru integrarea a cel puţin trei cuvinte formate prin compunere în textul produs (0,25p. se acordă pentru fiecare din cele 3 cuvinte formate prin compunere)   (0,25p.x3=0,75p.)

-0,25p. pentru integrarea unui regionalism şi 0,25p. pentru integrarea unui arhaism în textul produs.                           (0,25p.x2=0,5p.)

2. Redactare (Pentru acordarea punctajului compunerea trebuie să se încadreze în limita de spaţiu cerută): (0,5p.+0,5p.) 1p
-corectitudinea exprimarii,ortografia şi punctuaţia. Se acordă: 0,5p. pentru 0-1 greşeli; 0,3p. pentru 2 greşeli; 0p. pentru 3 sau mai multe greşeli) 

-organizarea ideilor în scris: text clar organizat, coerent, elemente de originalitate, adecvarea la titlul impus.-0,5p.; adecvare parţială a compunerii la titlul impus, trecerea bruscă de la o idee la alta-0,3p.; inadecvarea compunerii la titlul impus, lipsa originalităţii, incoerenţă-0p.

Se acordă un punct din oficiu.           Punctaj total: 1p.+1p.+1p.+3p.+3p.+1p.(oficiu)=10p

Itemul 1 este unul obiectiv, mai exact, unul cu alegere duală, acesta verificând rezultatele învăţării situate la nivelurile cognitive inferioare. Mai mult, itemul se axează pe recunoaşterea mijloacelor interne de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format cuvintele date, evaluând gradul de atingere a acestei competenţe vizate în etapa de predare-învăţare. Acest tip de item are fidelitate ridicată şi este uşor de cuantificat.

Itemul 2 este unul obiectiv, cu alegere multiplă şi controlează capacitatea elevilor de a identifica un răspuns corect (cheia) dintre distractori (răspunsurile greşite). Itemul are în vedere unităţile lexicale precizate şi în competenţa de la care am pornit, verificând dacă acestea au fost corect asimilate de către elevi astfel încât aceştia să fie capabili să le identifice în contexte diverse. Erorile comise de elevi furnizează profesorului informaţii utile privind procesul de asimilare.

Itemul 3 este unul obiectiv, de tip pereche şi are rolul de a evalua capacitatea elevilor de a realiza diverse conexiuni între unităţile lexicale studiate şi definiţiile acestora. În plus, itemul probează capacitatea de recunoaştere a unei relaţii şi răspunde unor cerinţe de bază, minimale ale învăţării. Capacităţile vizate prin acest item rămân la un nivel cognitiv inferior: asocierea termenilor cu definiţiile lor.

Itemul 4 este o întrebare structurată, deci un item semiobiectiv. Acesta are în vedere verificarea capacităţii elevilor de a recunoaşte, de a identifica, dar şi de a explica diverse noţiuni lexicale pe baza unui text la prima vedere. Itemul permite testarea unei game variate de cunoştinţe, atingându-se şi nivelurile cognitive superioare. De asemenea, itemul oferă elevilor posibilitatea de a aplica pe un text la prima vedere noţiunile dobândite în procesul de predare-învăţare.

Itemul 5 este unul subiectiv, mai exact un eseu structurat prin care se verifică în special rezultatele învăţării situate la nivelurile cognitive superioare. Astfel, se evaluează capacitatea elevului de a integra elementele lexicale specificate în enunţ într-o compunere cu titlu dat, respectând principiile organizării acesteia: coerenţă, logică, adecvare la titlul dat. În plus, prin acest tip de item se au în vedere şi creativitatea, originalitatea elevului care pornind de la titlu şi de la cerinţele menţionate trebuie să construiască o compunere de minim 10 rânduri.