Cele două timpuri ale modului condițional-optativ

Modul condițional-optativ

Îl recunoaștem după ceea ce exprimă: o acțiune dorită, un deziderat. În fond, latinescul „optare” înseamnă „a dori”. 

Se formează, la timpul prezent, din auxiliarul verbului „a avea” plus infinitivul verbului de conjugat, La timpul perfect se formează din prezentul condițional optativ al verbului „a fi” plus participiul verbului de conjugat. 

    Timpul prezent:                  eu aș învăța

tu ai învăța

el/ea ar învăța

noi am învăța

voi ați învăța

ei/ele ar învăța

Timpul perfect:                eu aș fi învățat

tu ai fi învățat

el/ea ar fi învățat

noi am fi învățat

voi ați fi învățat

ei/ele ar fi învățat