„Baltagul”,
de Mihail Sadoveanu este un roman care are particularitati de incadrare in
roman social, traditional, realist, al transhumantei, dar si de initiere. Tema
romanului centreaza taranul romanesc in situatia taranului care pastreaza
traditiile si specificul national, indiferent de evenimentele care se intampla.
Cautarea ucigasilor lui Nechifor Lipan confera suspans romanului si il
incadreaza in roman realist prin cautarea adevarului si monografia lumii
pastorale, viata pastorala si legatura omului cu natura fiind tema secundara a
romanului.
Limbajul
folosit in roman este unul plin de muzicalitate, datorita arhaismelor „tarniţă”,
„poclăzi”, „străjer”, comparatiilor „să curgă spre voi banii ca apele”,
epitetelor: „poteci oarbe”, „ochi aprigi şi incă tineri”, dar si metaforelor: „călindarul
acel vechi de la începutul lumii pe carele Domnul Dumnezeu l-a dat lui Adam”
Naratiunea se realizeaza la persoana a III-a,
asadar perspectiva narativa este obiectiva. Autorul este omniprezent si omiscient,
insa, cu toate acestea, se detaseaza de intamplarile relatate, ba chiar la
parastasul lui Nechifor, Vitoria intra in rolul naratorului si reconstituieste
crima comisa de ucigasii sotului ei, provocand astfel dezvaluirea numelor celor
vinovati.
Pentru
comentariul intreg, lasa un comentariu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu